Oricine trece printr-un proces de conștientizare de sine va întâlni această propoziție. Iar tonul nu este întotdeauna pozitiv. Confruntarea sinceră și legătura cu noi înșine înseamnă că începem să ne schimbăm, să ne eliberăm de aspectele care nu ne mai construiesc. Pentru mulți, acest lucru poate fi înfricoșător, deoarece autocunoașterea adevărată este adesea un teritoriu necunoscut.
Schimbarea este o parte integrantă a vieții noastre, desigur că încercăm să creăm valori atemporale, să respectăm tradițiile și trecutul dar permanența în contextul timpului este o chestiune de perspectivă. Propria mea călătorie de auto-descoperire a fost de asemenea plină de oameni care se întrebau: “hei, te-ai schimbat, nici măcar nu te cunosc…”
De unde știi că schimbarea este bună? Că ești din ce în ce mai împăcat cu tine însuți, că nu e rău să te uiți în oglindă, că îți respecți propriile limite și opinii, că nu te deranjează dacă te deranjează cineva că te-ai schimbat. Este un proces cu trepte și surprize.
Se mai spune că trebuie făcute sacrificii pentru schimbare. Cu asta sunt parțial de acord, dar sacrificiul pe care îl facem este ceva dureros doar pentru că suntem obișnuiți cu situația. Dai deoparte tot ceea ce nu te mai servește. Chiar și cele incomode pot deveni confortabile dacă îl purtăm mult și nici nu-l mai observăm, doar când se desprinde că nu a fost deloc bine…
Dacă pornim pe un drum al autocunoașterii, schimbarea este necesară, altfel de ce o parcurgem. Asta îmi amintește mereu de poveștile eroice: Ulise, Hercule, Harap Alb, al treilea prinț etc. Niciunul dintre ei nu au devenit eroi pentru că nu au schimbat nimic pe parcurs.
Ce schimbări au avut loc în ultima vreme în viața ta?