Există acel moment al anului care a fost inventat pentru a se întoarce spre interiorul nostru. Când afară este frig și ceață, plouă. Poți, desigur, să citești, să te uiți la televizor sau la seriale dar poți să te uiți și în tine în sufletul tău desigur, dacă nu este prea înfricoșător. Să stăm cu noi înșine și să ne permitem să simțim. Să notezi tot ce apare, fără judecată, și să îți permiți celor reprimați să iasă la suprafață.
Respirație adâncă: lacrimi, țipăt tăcut, ușurare, furie, iertare, eliberare. Sau doar existență. Să stăm și să simțim ceea ce este înăuntru.
Când
cineva vine la mine ca și cum ar fi în vârful haosului, viața lui se prăbușește, îl întreb ce este în el, pe ce se bazează. Pasul inițial, origoul, prima zi a creației.
Ne întoarcem la rădăcini. Care este esența ta, sinele tău interior? Partea cea mai sinceră?
Și scoatem straturile, începe decojirea. Poate fi un proces frumos, intim și uneori foarte dificil. Uneori durează săptămâni, luni sau ani. Dar merită.
După eliberarea tuturor ororilor din cutia Pandorei, se găsește lumina, esența. Tu. Uneori este atât de străin încât trebuie să te obișnuiești.
Aceasta este renașterea, pentru că ești la fel de lipsit de apărare, stângaci și vulnerabil ca și în prima zi. Și totuși, există atât de multă putere în asta, atât de multă credință, atât de multă lumină.
Apoi urmează primele respirații, pași, învățare. Studiază-te pe tine însuți.
Chiar dacă încă nu poți te duci prea adânc, uită-te în propria ta cutie a Pandorei și vezi dacă ceva iese din interior…
Decembrie, 2022.