Cu toții vrem să fim speciali în ceva. Pentru a fi admirat și uluit. Pentru a face acest lucru, citim articole și interviuri despre oameni celebri, ce au făcut, de ce sunt atât de speciali. Căutăm o rețetă de „specialitate”/”a specialității” și dacă nu iese ajungem să fim nesemnificativi.
Dar dacă înlocuim cuvântul special cu identitate de sine sau unicitate?
Recunosc, chestia asta m-a bântuit și pe mine. Voiam să fiu specială, extra. Și cu cât am vrut mai mult, cu atât a funcționat mai puțin. Pentru că, de fapt, suntem cu toții diferiți și unici, deci speciali. Dar acest lucru nu este identic cu ceea ce sunt faimoșii. Este diferit, este personal. De aceea, de obicei îi întreb pe toți cei care sunt deschiși care este propriul lor sistem de valori. Ceea ce este important pentru ei. Pentru că se poate ca ceea ce crezi că este special la altcineva, să nu-ți mai dorești în viața ta.
Ar fi atât de frumos dacă fiecărui copil mic i s-ar spune că nu ar trebui să fie speciali, ci ei înșiși. Să exploreze tot ce iubește și la care e bun cu ajutor. Treaba este puțin complicată, pentru că unele drumuri, profesii, stiluri de viață sunt mai promovate decât altele. Dar în ce fel de lume am trăi dacă toată lumea ar fi pregătită și dispusă să trăiască după propria lor busolă interioară?
Ei bine, de aceea am meseria mea, să pot contribui cu întrebări bune, ureche și inimă deschisă.
Cum ar arăta sinele tău unic și irepetabil? Cum ar fi lumea dacă am putea-o cunoaște?