Zilele acestea îmi amintesc din ce în ce mai mult de perioada liceului. Probabil pentru că vara va fi întâlnirea de 10 ani după absolvirea liceului dar și pentru că în timpul coachingurilor adesea apare. Am avut sentimente amestecate de perioada asta, pentru că făceam mai multe lucruri pe care nu le-aș face astăzi, dar mi-am dat seama că totuși am fost o adolescentă destul de curajoasă.
Abia așteptam să trec de clasa a 12-a iar după aceea m-am gândit într-un fel întunecat la acești ani. Așadar că a fost o surpriză să mă simt recunoscătoare de acele lucruri faine pe care le făceam, creativitatea, susținându-mă în fața profesorilor, adulților și ținându-mi cu încredere obiectivul. Acum mă văd liber, curajos și perseverent. Recunosc că am condamnat acest sine al meu multă vreme din cauza problemelor, deoarece am fost pedepsită din cauza atitudinii mele.
Acum e bine să mă reconectez cu acea Melinda, să-o iert atitudine ei înfierbântată și să fiu mândru de cine am fost pentru că fără ea n-aș fi aici astăzi.
În timpul coaching-ului, lucrăm mult cu părți sufletești detașate, ca să spunem așa. La urma urmei, dacă judecăm și respingem un sine din trecut, ne detașăm și de calitățile lui bune.
Întotdeauna facem ceea ce credem că e mai bine atunci și acolo, chiar dacă judecăm diferit după aceea.
Recunoaștere, furie, iertare, eliberare, acceptare, integrare și trecere la un nou nivel.
Cine este sinele tău din copilărie, adolescență sau adult pe care îl poți accepta astăzi, pe cine poți ierta astăzi, cine poate face din nou parte din viața ta?